Istoria unui rob al lui Hristos
(Viaţa fratelui Mia Iovin)
CHEMAREA LA SLUJIRE
Am absolvit Liceul Economic în primăvara anului 1945, iar
două luni mai târziu am luat şi Diploma de Bacalaureat. Întoarcerea
mea la Dumnezeu a avut loc un an mai târziu, printr-o minune
dumnezeiască. Fără îndoială, a fost cea mai mare experienţă a
vieţii mele.
În cursul acelui an am lucrat cu tatăl meu la munci agricole
cum ar fi: cultura grâului, porumbului, roşiilor şi a pepenilor. Pe la
sfârşitul verii, o cunoştinţă mă opreşte pe stradă şi îmi oferă
posibilitatea unui serviciu de contabil, la Industria Agricolă
Ardeleana, o fabrică de spirt şi drojdie şi o moară de măcinat grâu,
imensă, cu 52 de valţuri. Cel ce îmi făcu oferta era preşedintele
Sindicatului Alimentar din Arad, de care aparţinea şi fabrica
menţionată mai sus, şi care încă mai era propietatea baronului
evreu Francisc Neuman.
Odată angajat, am luat la cunoştinţă că voi lucra pe post de
contabil, scos din producţie pentru a conduce contabilitatea
Sindicatului Alimentar din Arad. Din cauza poziţiei mele active pe
linia de credinţă, curând am devenit ţinta de atac a activiştilor
partidului comunist, aşa că în luna septembrie 1947 am fost cap de
listă la comprimările de personal (primele de la instalarea
regimului).
Tânăr şi fără experienţă, rămas fără serviciu, la mai puţin de
un an de la angajare, nu mi-a fost uşor, nu pentru că nu aveam ce
mânca, ci din pricina conflictului de principii, eu un creştin convins,
vis-a-vis cu regimul comunist ateu, care a ajuns să controleze
efectiv toate compartimentele de viaţă din ţară. Cerul viitorului meu
a fost deodată acoperit la orizont de nori negri, dar credinţa îmi
spunea că viitorul meu este în mâna lui Dumnezeu, Tatăl Domnului
Isus Hristos, care era şi Tatăl meu! Eram convins încă de pe atunci
că nimic nu se face sub soare fără voia Lui.
1